Obişnuieşti să fii o persoană retrasă în grupuri?

Se întâmpla pe vremea când mă agitam foarte tare să le spun apropiaților ce lucruri grozave am mai făcut sau am mai realizat eu. Tot pe atunci, se întâmpla să am tot felul de stări negative, aproape venite de nicăieri. De fiecare dată când eram într-un grup nou, reușeam să mă închid în mine, și să pot spune doar câteva vorbe, dar și acelea scoase parcă cu patentul. Uneori se mai întâmpla ca cineva să observe și să întrebe:


-Dar tu nu spui nimic?

 

Iar eu să mă gândeam: “Hmm, ăștia chiar au observat că nu vorbesc…” De parcă nu era atât de evident.

 

Acele situații erau destul de inconfortabile. Ei bine, iată ce am învățat despre mine: Atunci când se întâmplă, e clar că în mine mocnește o foarte mare nevoie de atenție și de acceptare. În trecut, încercăm să obțin acele lucruri arătând cât de grozav sunt. Uneori funcționa, alteori nu. De regulă, primeam atenția unui grup mic de oameni, dar pentru mine nu era de ajuns, căci eu o voiam pe toata. Iar atunci, demonul mă lovea din nou și începeam să simt stări negative…

 

Acum o întrebare îndrăzneață pentru tine: Obișnuiești să te agiți și tu, ca sa arati cat de tare esti?

 

Văzând că așa nu merge treaba, am început să îmi pun întrebări și să caut soluții.

 

În primul rând, am descoperit că am nevoie de atenție și acceptare, apoi am aflat că nimeni nu e dator sau responsabil să îmi ofere atenția și acceptarea lui. (Asta a fost cam trist.)

“Ok, dar cum satisfac eu aceste nevoi?” Ce am aflat m-a pus în dificultate, dar mi-a și plăcut ideea, pentru că era total în controlul meu. Răspunsul a fost că eu sunt cel care are capacitatea de a-si satisface acele nevoi. Ceea ce vine de la ceilalți este extra și e bine venit. Dar mai întâi e nevoie să îmi umplu singur “sacul”.

 

Vrei să şti cum poţi să faci şi tu asta?

 

E simplu, în primul rând fiind atentă la ce se întâmplă în corpul tău.

  • Ce nevoi are el, ce simte?
  • Cum ești atunci când greșești, cum te simți atunci când faci de bine, cum acționezi atunci când vrei ceva, dar când nu vrei ceva?

In concluie, observându-ți sentimentele și acțiunile.

 

Apoi partea de acceptare: Fii conștientă că oricum ai fi, ești deja o ființă extraordinară, prin simplu fapt că ești om ai capacități extraordinare pe care alte ființe de pe pământ nu le au. E suficient atât. (Bine, de curând am aflat că omul este și singura ființă care își pune cele mai multe piedici în ași folosi tot potențialul… Asta e alta discutie.)

 

Poate îți spui că ai nevoie să fii de succes ca să fii ok. Dar nu e deloc așa. E doar programarea socială, mass media sau alte corporații care au ca interes să te facă sa gândești așa.

 

Cam atât despre nevoia de acceptare și atenție. Cu drag, Emil. Ținem aproape.

Adaugă un comentariu

Scroll to Top